CONSULTATIA PRENATALA -PRIMUL PAS PENTRU O FAMILIE FERICITA:

Sarcina este o etapa importanta in viata oricarui cuplu, nu doar a femeii, motiv pentru care ar trebui sa i se acorde atentia cuvenita. Este important de precizat ca starea de graviditate este una fiziologica, aproape de normalitate. Insa la momentul actual se considera normala consultatia prenatala, la care ideal ar fi sa participe ambii parteneri. Se poate incepe cu o vizita la medicul de familie care va face o evaluare primara, va recomanda analizele uzuale de sange si apoi va va indruma spre medicul specialist obstetrica-ginecologie. Acesta va discuta cu ambii parteneri despre istoricul medical in general, cat si cel al sferei genitale, despre sarcinile anteriore, daca e cazul, despre afectiuni ale rudelor apropiate care ar putea influenta evolutia normala a viitoarei sarcini. Apoi se va efectua consultatia clinica si examinarea ecografica a aparatului reproducator feminin, de asemenea se va efectua examinarea secretiei vaginale cat si testul Babes-Papanicolau, examenul sanilor, mai ales la femeile trecute de 35 ani. Tot in cadrul consultului preconceptional se va efectua un set de analize care vor cuprinde examenul glandei tiroide, hemoleucograma, glicemia, uree, creatinina, grupul de sange si Rh, anumite analize pentru identificarea unor infectii care pot influenta evolutia ulterioara a sarcinii - rubeola, varicela, hepatita B pentru acestea se pot efectua vaccinuri inainte de a ramane gravida; toxoplasma, CMV, hepatita C, HIV, sifilis. Majoritatea analizelor realizate in perioada de preconceptie sunt cele care verifica starea de sanatate a mamei, in functie de istoricul si de bolile de care sufera, urmand sa se faca anumite analize specifice. In functie de afectiunile de care sufera pacienta trebuie corectate anumite tratamente care pot fi teratogene si inlocuite cu medicamente care pot fi luate pe parcursul sarcinii; este important sa incepeti cu o luna cel putin inainte de conceptie sa luati acid folic, care scade riscul de anomalii genetice fetal. Este necesara administrarea acidului folic preconceptional intrucat acesta isi indeplineste rolul doar dupa ce femeia are depozitele pline. Asadar pe langa evaluarea clinica si examenul ecografic propunem viitoarelor mamici: • 3 pachete de investigatii: PACHETUL DE BAZA: Grup sanguin şi factor Rh, hemogramă, anti-HCV, Anti-HIV I+II, serologie sifilis, Ag HBs, glucoză serică, creatinină, uree, sumar urină şi urocultură. PACHETUL INTERMEDIAR: Grup sanguin şi factor Rh, hemogramă, anti-HCV, Anti-HIV I+II, serologie sifilis, Ag HBs, glucoză serică, creatinină,uree, sumar urină şi urocultură, profil TORCH, Chlamydia trachomatis şi Neisseria gonorrhoeae ARN endocervix, Mycoplasma hominis şi U. urealyticum – cultură, PAP în mediu lichid, examen microbiologic secreţii vaginale PACHETUL EXTINS: Grup sanguin şi factor Rh, hemogramă, anti-HCV, Anti-HIV I+II, serologie sifilis, Ag HBs, glucoză serică, creatinină, uree, sumar urină şi urocultură, profil TORCH, Chlamydia trachomatis şi Neisseria gonorrhoeae ARN endocervix, Mycoplasma hominis şi U. urealyticum – cultură, PAP în mediu lichid, examen microbiologic secreţii vaginale, cariotipul (analiză cromozomială în sânge). CITOLOGIE CERVICO-VAGINALĂ BABEŞ – PAPANICOLAU ÎN MEDIU LICHID Testul PAP (citologie cervico-vaginală Babeş Papanicolau) este un test folosit pentru depistarea cancerului de col uterin. Cancerul de col uterin este a doua cauză de cancer în Uniunea Europeană, după cancerul de sân, şi afectează femeile cu vârste cuprinse între 15 şi 44 ani. Dintre ţările Uniunii Europene, România prezintă una dintre cele mai ridicate rate ale mortalitaţii prin cancer de col uterin. HPV (human papilloma virus) este considerat cauza majoră a cancerului de col uterin. Identificarea unor celule anormale în cadrul testului PAP va duce la investigaţii suplimentare în două direcţii: fie se suspectează un cancer de col uterin, fie infecţii cu transmitere sexuală. Pentru femeia care doreşte să rămână însărcinată, dacă se confirmă diagnosticul de cancer de col uterin, atunci sarcina va trebui amânată, în scopul iniţierii imediate a tratamentului. Dacă se confirmă diagnosticul de infecţie atunci aceasta poate fi tratată cu ajutorul antibioticelor, în termen de câteva zile, nepunând în pericol o viitoare sarcină. CHLAMYDIA TRACHOMATIS ARN + N. GONORRHOEAE ARN – URINĂ Infecţiile cu Chlamydia trachomatis (CT) şi Neisseria gonorrheae (GC) sunt două din cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală din lume. Ele se pot transmite de la un partener la altul prin sex vaginal, oral sau anal. Pentru infecţia cu Chlamydia trachomatis grupa de vârstă cea mai afectată este 15-25 ani. Majoritatea infecţiilor la femeie nu produc niciun fel de simptome. Un număr redus din cazurile de infecţie se poate manifesta prin: uretrită (inflamaţia uretrei, canal prin care urina circulă de la vezica urinară spre exterior), cervicită (inflamaţia cervixului numit si col uterin; acesta reprezintă partea inferioară a uterului, care comunică cu vaginul) şi bartolinită (inflamaţia glandelor Bartholin, care se află în apropierea orificiului vaginal), precum şi eventuale complicaţii ale acestora. Cea mai frecventă localizare a infecţiei cu Neisseria gonorrhoeae este la nivelul cervixului sau uretrei şi poartă denimrea de gonoree. Printre simptomele acestei boli se găsesc: scurgeri vaginale, sângerări în afara perioadei de menstruaţie, dispareunie (dureri în timpul actului sexual), durere uşoară în partea inferioară a abdomenului. Femeile care se infectează cu C. trachomatis sau N.gonorrhoeae înainte sau în timpul sarcinii pot avea complicaţii în ceea ce priveşte sarcina. Ele sunt mai predispuse pentru avort spontan sau naştere prematura. Copilul care se naşte pe cale vaginală de la o mamă infectată poate dobândi infecţia la naştere prin contactul cu secreţiile din vagin. Nou-născutul va prezenta infecţii de tract respirator, infecţii cutanate, infecţii ale uretrei sau inflamaţia conjunctivei (membrana care are rolul de a proteja ochiul ) MYCOPLASMA HOMINIS + UREAPLASMA UREALYTICUM – CULTURĂ, IDENTIFICARE, ANTIBIOGRAMĂ M.hominis şi U. urealyticum se găsesc amândouă în flora microbiană normală a tractului genito-urinar. Ureaplasma se găseşte la 40-80% din femeile active sexual, în timp ce Mycoplasma hominis la 21-70%. Mycoplasma hominis şi Ureaplasma urealyticum sunt implicate într-o gamă variată de afecţiuni urogenitale: boala inflamatorie pelvină, sterilitate, avort septic, uretrite nongonococice la bărbaţi, sindrom uretral la femei, infecţii postpartum (după naştere), pielonefrite, peritonite, sindrom Reiter. Mycoplasmele şi ureaplasmele pot coloniza pielea si mucoasa tractului respirator al nou-nascutului in urma contactului acestuia cu secretiile mamei la trecerea prin canalul de nastere. Ureaplasemele pot fi izolate din secreţiile endotraheale de la 40% dintre nou născuţi în primele 30 minute până la 24 ore după naştere. Studiile arată o rată de transmitere verticală a Ureaplasmei (de la mamă la făt) ce variază foarte mult de la 18% pâna la 80%. M.Hominis şi Ureaplasma apar deseori în asociaţii microbiene ce cauzează vaginoză bacteriană (infecţie uşoara a vaginului, caracterizată în principal prin descărcări vaginale cu miros neplăcut). Conform unor studii, în SUA până la 23% din femeile gravide au vaginoză bacteriană, infecţie asociată cu risc crescut de avort spontan, naştere prematură sau infecţii pelvine după naştere. PROFILUL TORCH Profilul Torch este un grup de teste utilizat pentru depistarea unor infecţii la femeile gravide, care pot cauza malformaţii ale copilului. Testele detectează anticorpi în sânge pe care sistemul imun îi produce, atunci când corpul este expus acestor infecţii. Testele din profilul Torch detectează infecţiile cu: Toxoplasma, Citomegalovirus, virusul rubeolos şi virusurile Herpes Simplex I şi II. Este indicat ca testarea pentru prezenţa anticorpilor să se facă în perioada preconcepţiei, pentru că depistarea lor în primul trimestru de sarcină ar putea crea confuzii şi chiar duce la întreruperi de sarcină nejustificate; în funcţie de tipul anticorpilor depistaţi se poate aprecia dacă infecţia este în plină desfăşurare sau dacă a avut loc cândva în trecut. De asemenea, se poate aprecia şi dacă persoana în cauza nu a fost niciodatâ infectata, ceea ce înseamnă absenţa imunităţii faţă de agentul infecţios respectiv si susceptibilitate pentru boala. Confirmarea prezenţei infecţiei active poate necesita teste suplimentare mai specifice. In concluzie daca ati luat decizia de a deveni parinti faceti primul pas-consultatia prenatala.